Berta Caceres a fost o activistă pentru mediu și pentru drepturile indigenilor, cunoscută pentru că a condus o mișcare de protest împotriva construirii barajului Agua Zarca. Activismul ei a fost recunoscut la nivel internațional și a stârnit interesul Corporației DESA – ceea ce a dus în cele din urmă la uciderea ei.
Moartea ei ne amintește cu tărie de riscurile cu care se confruntă activiștii care luptă pentru drepturile comunităților lor și pentru drepturile omului în întreaga lume.
Mediul violent din Honduras
Berta Caceres și-a lăsat amprenta ca activistă și laureată a Premiului Goldman pentru mediu 2015 prin faptul că a luptat pentru drepturile comunității sale din Honduras, unde rata crimelor se numără printre cele mai ridicate din lume, iar activiștii indigeni sunt în mod regulat ținta unor acte de violență. Berta a fondat, de asemenea, COPINH pentru a organiza rezistența față de extracția neaprobată a resurselor naturale, precum și față de proiecte precum construcția de baraje care amenință râurile sacre și sursele vitale de apă – un lucru la care Berta se opunea în mod activ în întreaga sa țară.
Lupta ei a inclus lupta împotriva companiilor locale și internaționale, a guvernului, a partenerilor săi, a forțelor de poliție finanțate de SUA și a mercenarilor privați – conducând o campanie populară care a reușit să exercite presiuni asupra DESA (dezvoltatorul proiectului hidroelectric Agua Zarca), precum și asupra finanțatorilor internaționali pentru a renunța la acesta.
Caceres s-a confruntat cu numeroase amenințări și atacuri din cauza activismului său; în cele din urmă, a fost ucisă în 2016, iar șapte persoane au fost acuzate de uciderea ei – inclusiv unul dintre membrii consiliului de administrație al unei companii hidroelectrice care construiește barajul căruia i s-a opus.
Caceres știa că munca ei își putea pune viața în pericol, dar a rămas totuși dedicată acesteia cu un angajament de nezdruncinat. Ea a devenit o sursă de inspirație atât în comunitatea sa, cât și în întreaga țară, câștigând respectul multora. Pierderea ei este profundă, deoarece lasă în urmă o rețea extinsă de membri ai comunității care luptă pentru drepturile lor.
Grassroots International este de mult timp un susținător și aliat politic al COPINH, al organizației lui Caceres și al altor mișcări care luptă pentru drepturile comunităților indigene la pământ, apă și suveranitate alimentară în Honduras. După uciderea ei, GI a contribuit la strângerea a peste 50.000 de dolari de la prieteni și susținători pentru COPINH, membrii familiei lui Caceres, precum și pentru alți hondurieni care duc aceste lupte în Honduras.
Asasinarea Bertei Caceres face parte dintr-o lungă serie de atacuri împotriva apărătorilor drepturilor omului din Honduras care își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul negativ al operațiunilor comerciale asupra drepturilor omului și a mediului, dar care nu sunt protejați în mod adecvat de către statul lor. Atât IACHR, cât și Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului au solicitat hondurienilor să facă mai mult pentru a proteja persoanele ca Berta, care încearcă să protejeze pământurile și resursele naturale, și să îi aducă în fața justiției pe cei responsabili de asasinarea ei sau de alte atacuri.
Corupția din Honduras
Hondurasul se confruntă cu probleme grave de corupție. Cu una dintre cele mai mari rate de omucideri din lume și cu multe persoane ucise pentru că s-au opus corupției și au susținut activitatea de apărare a drepturilor asupra terenurilor indigene. Asasinarea Bertei Caceres de către bărbați înarmați în propria locuință este doar cel mai recent caz de profil înalt; organizația sa primise, de asemenea, amenințări cu mult înainte ca acest eveniment să aibă loc.
Caceres a fost o activistă neobosită a cărei activism s-a întins pe parcursul a zeci de ani. Ea a cofondat Consejo Civico de Organizaciones Indgenas Populares de Huichol (COPINH), care a luat apărarea comunităților care se confruntă cu corporațiile transnaționale, proiectele de baraje și exploatările forestiere ilegale. În calitate de reprezentantă neobosită, a depus plângeri atât la autoritățile naționale, cât și la cele internaționale, organizând în același timp întâlniri comunitare și proteste pașnice, precum și aducând dovezile de nedreptate direct în sala de judecată.
A fost o femeie extraordinară cu multe talente și a înțeles că poate face diferența chiar și trăind într-o zonă izolată. Putea să relaționeze cu femei din întreaga lume și să le înțeleagă luptele; mai mult, a înțeles că atunci când femeile luptă împreună pentru drepturile lor, acest lucru nu poate fi decât în beneficiul tuturor celor implicați.
Laureată a Premiului Goldman pentru mediu, ea și-a invocat dreptul la consultare prealabilă împotriva Desarrollos Energeticos S.A. (DESA), o companie energetică cu legături strânse cu guvernul și finanțare internațională pentru proiectul său de baraj hidroelectric Agua Zarca, în semn de protest. În calitate de apărătoare aprigă a drepturilor omului și a naturii, a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga Americă Latină pentru lupta sa.
După moartea ei, lumea s-a raliat cauzei sale și a cerut oficialilor hondurieni să îi protejeze pe cei care luptă împotriva corupției în țara lor. Ca răspuns, guvernul a eliminat Comisia anticorupție (MACCIH) și a înlocuit-o cu un birou dedicat investigării rețelelor de corupție, dar care a fost împiedicat în mod semnificativ de resursele limitate.
În decembrie, AJWS s-a alăturat numeroaselor organizații pentru a cere guvernului hondurian să îi protejeze pe cei care apără drepturile asupra terenurilor. Mai mult, am susținut investigațiile privind asasinarea Bertei Caceres, precum și eforturile de a stabili o misiune internațională de monitorizare – Misiunea Internațională de Observare în cazul Berta Caceres, pe care o susținem împreună cu Institutul Promise și cu Amy Kimbel, absolventă de drept la UCLA, a emis recent o actualizare cu privire la persoanele suspectate de implicare în moartea ei – cu dovezi care arată că au fost angajate de către directorii unei companii de construcții de baraje pentru a efectua asasinarea ei, conform acestui raport.
Sistemul de justiție penală din Honduras
Berta Caceres a întruchipat curajul: cunoașterea pericolului, dar merge oricum înainte. Aceasta a fost abordarea ei atât în activitatea sa alături de comunitățile indigene pentru apărarea drepturilor funciare, cât și în activismul din cadrul mișcării globale pentru drepturile omului. Cele peste trei decenii de luptă pentru promovarea drepturilor altora i-au adus recunoașterea cu multiple premii, inclusiv câștigarea Premiului Goldman – munca ei curajoasă a fost recunoscută la nivel mondial! Împotriva proprietarilor de terenuri, a oficialilor guvernamentali și a unei serii de finanțiști internaționali, ea a luptat în călătoria ei spre promovarea dreptului popoarelor de a-și decide propriul destin promovarea dreptului popoarelor de a-și decide propriul destin promovarea drepturilor tuturor popoarelor promovarea acestora promovarea dreptului popoarelor de a-și decide propriul viitor în ciuda tuturor șanselor – lucru pe care mulți l-au considerat munca ei împotriva proprietarilor de terenuri, a oficialilor guvernamentali, sau finanțiști internaționali, ea s-a confruntat cu proprietarii de terenuri, cu funcționari guvernamentali în timp ce a urmărit această călătorie spre obiectivul ei de a avansa drepturile popoarelor, pe care l-a făcut celebru în timp ce se confrunta cu proprietarii de terenuri, cu funcționari guvernamentali în timp ce pleda neobosit în numele lor, până când, în cele din urmă, a devenit celebru laureat al Premiului Goldman pentru dedicarea sa, care a văzut-o recunoscută la nivel mondial ca laureată a unui premiu internațional! Berta a fost recunoscută cu multe premii onorifice, inclusiv unul acordat de The Goldman Prize Winner statutul de câștigător al premiului Goldman de către colegii lor! Apărarea ei a asigurat capacitatea oamenilor de a determina destinul lor; în special în timpul urmăririi ei de a avansa.
Caceres a fost de neclintit în activismul ei – chiar și după ce a primit repetate amenințări cu moartea. Ea a apărat neobosit drepturile oamenilor la pământurile și râurile lor împotriva dezvoltatorilor privați, a tăietorilor ilegali de lemne, a proprietarilor de plantații și a constructorilor de baraje. A depus plângeri la autoritățile guvernamentale, a organizat întâlniri locale cu membrii comunității sale și a intentat procese împotriva corporațiilor pe care le acuza de comportament incorect în cadrul procedurilor judiciare.
În calitate de coordonatoare a Consiliului Civic al Organizațiilor Populare și Indigene din Honduras (COPINH), ea a condus rezistența împotriva barajului hidroelectric Agua Zarca de pe Rio Gualcarque – ceea ce i-a adus prestigiosul premiu Goldman în 2015 pentru eforturile sale de apărare a dreptului comunităților indigene la pământ și apă, făcând presiuni asupra Desa, a brațului pentru sectorul privat al Băncii Mondiale și a Siemens Voith Hydro, în calitate de finanțatori care construiesc barajul, pentru a se conforma consimțământului prealabil liber și informat și pentru a respecta suveranitatea indigenă.
În ultimele sale zile de viață, a fost angajată într-un efort de a face presiuni asupra Băncii Mondiale pentru a renunța la sprijinul acordat unui proiect care, în opinia ei, încălca dreptul oamenilor la controlul asupra terenurilor și surselor de apă. În plus, ea a militat neobosit acasă în numele drepturilor comunității sale, precum și al protecției Mamei Pământ împotriva corupției galopante care afectează Hondurasul.
Corupția este unul dintre principalii factori care determină niveluri ridicate de violență și criminalitate în multe țări, cum ar fi Kenya. Infractorii prosperă atunci când poliția și sistemele judiciare sunt corupte; atunci când serviciile publice sunt ineficiente sau corupte, devine mai dificil să se creeze locuri de muncă care să scoată oamenii din sărăcie și să îi împiedice să apeleze la activități ilegale, cum ar fi traficul de droguri, ca mijloc de supraviețuire.
Amenințările Hondurasului la adresa drepturilor omului
Asasinarea Bertei Caceres pune în lumină riscurile la care sunt expuși activiștii din Honduras. Global Witness raportează că Hondurasul se numără printre cele mai periculoase țări din lume pentru apărătorii drepturilor mediului și ai drepturilor funciare; peste 100 de persoane au fost ucise între 2010 și 2014. Multe dintre victime au fost indigeni care luptau împotriva unor proiecte miniere sau de baraj distructive sau care protejau pădurile pe care le ocupă sau le protejau împotriva distrugerii.
Caceres era conștientă de amenințările cu care se confrunta și a lucrat neobosit pentru a apăra oamenii și comunitatea sa de amenințări precum exploatarea forestieră ilegală și proiectele de dezvoltare. Pentru eforturile sale, a primit unul dintre cele mai înalte premii disponibile pentru ecologiștii de bază – Premiul de mediu Goldman în 2015. Cu toate acestea, chiar și după ce a obținut această recunoaștere din partea organismelor internaționale și după ce a câștigat acest premiu prestigios, Caceres a continuat să se confrunte cu violențe din partea unor actori violenți care i-au amenințat viața.
Cu o săptămână înainte de a fi ucisă, Caceres a ținut o conferință de presă pentru a denunța asasinarea unor activiști din comunitatea sa nativă Lenca, precum și amenințările pe care le-a primit de-a lungul timpului. În plus, ea a solicitat și a primit măsuri de precauție din partea Comisiei Interamericane pentru Drepturile Omului, care au cerut guvernelor să îi asigure protecție din partea poliției – deși în noaptea în care a fost ucisă nu a existat o astfel de protecție.
În calitate de co-fondator al COPINH în 1993, Caceres a contribuit la abordarea amenințărilor la adresa comunităților Lenca și a mediului înconjurător prin combaterea exploatării forestiere ilegale și a altor proiecte de dezvoltare. Ea a lucrat pentru a se asigura că oamenii din regiune au acces la pământ și la resurse; în plus, a condus eforturile de rezistență împotriva proiectului de baraj Agua Zarca.
Moartea lui Caceres atrage atenția asupra luptei continue pentru apărarea drepturilor la pământ ale indigenilor și pentru protejarea comunităților din America Latină, Hondurasul fiind un exemplu în acest sens. Ea a devenit un lider emblematic al activismului internațional împotriva barajului Agua Zarca și a inspirat mii de oameni. Rețeaua EU-LAT, CIDSE, OMCT și FIDH fac apel la UE să ia atitudine în favoarea drepturilor omului în Honduras.
Asasinarea Bertei Caceres evidențiază impunitatea de care se bucură autorii atacurilor împotriva apărătorilor drepturilor omului din această țară, chiar și cei care beneficiază de măsuri de protecție din partea CIDDC. Cerem să se facă dreptate, să se amintească și să nu se mai repete crima pentru ea și pentru toți cei uciși pentru că au lucrat pentru promovarea drepturilor omului în Mexic.