La 3 mai 1980, în urma morții tragice a lui Cari Lightner din cauza conducerii sub influența alcoolului în Fair Oaks, California, la 3 mai 1980, mama ei, Candy Lightner, a înființat rapid organizația Mothers Against Drunk Driving (MADD). Lightner a folosit atât economiile, cât și fondurile de asigurare pentru a lansa MADD în decurs de un an.
Lightner este o autoare desăvârșită, care a apărut în aproape toate emisiunile naționale importante imaginabile, cum ar fi Nightline, Good Morning America și CNN. Vorbește pe teme legate de schimbarea socială, drepturile victimelor și crearea de mișcări în întreaga SUA.
Cum a început
Candy Lightner a recunoscut că moartea lui Cari din cauza conducerii sub influența băuturilor alcoolice a fost mai mult decât o tragedie nefericită; mai degrabă, a văzut-o ca pe o oportunitate. Astfel, în 1981, folosindu-se de economiile sale, a înființat Mothers Against Drunk Drivers (Mame împotriva șoferilor beți); prin eforturi neobosite, a obținut recunoașterea națională a grupului.
Lightner a folosit o abordare menită să îi umanizeze pe cei uciși de accidentele provocate de șoferii beți și să spargă orice rezistență emoțională față de legi mai dure. Ea s-a concentrat asupra numărului de decese cauzate de aceste accidente în care erau implicați tineri adulți și adolescenți și a început să facă presiuni pentru creșterea vârstei legale de consum de alcool la 21 de ani.
Lightner a reușit să înființeze o mișcare influentă prin dedicarea ei neobosită, inspirând multe persoane din jurul ei să continue lupta ei și să modifice lumea în bine. Viața ei i-a atins pe mulți, conducându-i și pe ei înșiși pe o cale similară de activism.
Lightner și-a păstrat umilința în ciuda succesului său, rămânând concentrată pe atingerea obiectivului său, în timp ce apărea în mod regulat în ziare și emisiuni de discuții precum The Today Show, Good Morning America și 60 Minutes. Mai mult, ea a fost coautoare a cărții Giving Sorrow Words împreună cu Paulette Bennett-Evans, precum și a apărut într-un film de televiziune nominalizat la Emmy, intitulat Mothers Against Drunk Drivers (Mame împotriva șoferilor beți): The Candy Lightner Story.
Munca asiduă a lui Lightner a fost răsplătită atunci când președintele Reagan a numit-o în Comisia Panglicii Albastre privind conducerea sub influența alcoolului. Logica ei persuasivă și impactul emoțional au contribuit la transformarea șofatului sub influența alcoolului într-o problemă de o mai mare vizibilitate, determinând schimbări semnificative în atitudinea față de aceasta; considerată anterior o formă acceptabilă de omucidere, Lightner a avut un rol esențial în a arăta publicului că este de fapt o crimă deghizată.
Deși Lightner nu s-a mai ocupat de MADD în calitate de lider al organizației din cauza unor probleme financiare în octombrie 1985, ea a continuat să fie consultant și vorbitor, contribuind cu cunoștințele și experiența sa la seminariile găzduite atât de Franklin Covey Leadership Center, cât și de Columbia Business School’s Institute for Personal Leadership.
Mesajul ei
Lightner a avut misiunea de a sensibiliza publicul cu privire la conducerea sub influența alcoolului ca fiind o infracțiune extrem de gravă care nu trebuie luată niciodată cu ușurință. Ea a încurajat pe toată lumea să se opună acestei nedreptăți și să militeze pentru schimbare – schimbând percepția Americii asupra șofatului sub influența alcoolului, în încercarea de a preveni producerea altor tragedii.
Mothers Against Drunk Driving a fost înființată de Lightner după ce fiica sa Cari, în vârstă de 13 ani, a fost lovită mortal și ucisă de un șofer în stare de ebrietate pe 3 mai 1980, în timp ce se îndrepta spre un carnaval al bisericii. Clarence Busch a avut mai multe infracțiuni pentru conducere sub influența alcoolului și a primit doar doi ani de închisoare, păstrându-și permisul; acest lucru a înfuriat-o profund pe Lightner; ea știa că trebuie să facă ceva în legătură cu această nedreptate.
Lightner și-a început campania folosind banii pe care îi câștiga ca asistentă dentară și agent imobiliar. Folosind paginile de necrologuri din ziarele locale pentru a aduna numele rudelor și prietenilor care au fost uciși de șoferi beți, Lightner i-a sunat pe fiecare dintre ei și le-a împărtășit povestea ei, solicitându-le sprijinul și contribuind la crearea unei conștientizări în jurul acestei probleme. Chiar și întâlnirea cu guvernatorul Brown pentru a discuta despre acest subiect a făcut parte din acest demers.
Lightner a fost o prezență obișnuită la emisiuni de televiziune și radio, apărând în fața Congresului pentru a pleda pentru legi mai stricte privind conducerea sub influența alcoolului. În plus, ea a contribuit cu articole la reviste și ziare naționale; în 1990, a fost coautoare a cărții Giving Sorrow Words: How to Cope with Grief.
De-a lungul timpului, a primit numeroase distincții și premii pentru activitatea sa. Printre acestea se numără faptul că a fost recunoscută ca fiind una dintre cele mai admirate femei din Good Housekeeping, precum și faptul că a primit diplome onorifice de la Universitatea Kutztown și de la Colegiul Marymount. În plus, a făcut parte atât din Sacramento County Task Force on Drunk and Drugged Driving, cât și din Presidential Commission on Drunk and Drugged Driving.
Moștenirea lăsată de Lightner dăinuie și astăzi, MADD rămânând una dintre cele mai importante organizații non-profit din lume. Căutarea ei neobosită de a face o diferență a inspirat și a schimbat vieți; lăsând o amprentă de neșters asupra societății și fiind un exemplu pentru toți cei care se străduiesc să facă bine în această viață.
Eforturile ei
După moartea fiicei sale, Lightner și-a canalizat durerea și furia în organizația Mothers Against Drunk Drivers (mai târziu MADD). Pasiunea ei pentru această cauză a devenit una dintre trăsăturile sale distinctive – asumându-și multe riscuri pentru a face o diferență de impact, cum ar fi investirea tuturor economiilor sale în această cauză; luând adesea o poziție agresivă împotriva șoferilor beți atunci când era necesar.
Mesajul puternic al lui Lightner a transformat percepția Americii asupra șofatului în stare de ebrietate. Percepția ei i-a convins pe oameni că statisticile nu erau simple cifre; ele reprezentau vieți reale pierdute din cauza unei infracțiuni fără sens. Dând chipuri umane victimelor, Lightner a reușit să convingă mai mulți oameni că băutura la volan nu era un comportament inevitabil și acceptabil.
Eforturile lui Lightner au dus la o mai mare conștientizare publică și la schimbări legislative atât la nivel de stat, cât și la nivel național. În patru ani, MADD avea 325 de filiale în 47 de state. Lightner a contribuit, de asemenea, la înființarea organizației SADD (Studenți împotriva conducerii sub influența alcoolului), prezentă acum în peste 6.000 de licee din întreaga țară.
A apărut în aproape toate talk-show-urile și ziarele din țară și a fost prezentată în mai multe documentare, cum ar fi Nightline și 60 Minutes de la NBC, și Good Morning America de la ABC; în plus, a luat cuvântul în fața Congresului.
După ce Lightner a aflat de la poliție că șoferul beat al lui Cari va fi probabil condamnat la o pedeapsă minimă cu închisoarea, ea a devenit și mai hotărâtă să urmărească legi mai stricte privind conducerea în stare de ebrietate. Ea a început să sune membrii comunității care au pierdut persoane dragi din cauza șoferilor beți; de asemenea, a creat o listă de corespondență pentru MADD; a donat o parte din economiile sale de o viață și a lucrat neobosit până când a știut că eforturile sale au avut un impact semnificativ în societate.
Succesul MADD a inspirat formarea unor organizații similare în alte părți ale țării. Doris Aiken din New York a creat RID; Robert Anastas a fondat o organizație în Wayland, MA, numită Call Before Drinking, care încurajează studenții să sune acasă înainte de a ieși să bea.
În 1983, MADD și-a mutat biroul național de la Washington D.C. la Hurst, Texas, pentru a fi situat central, în apropierea orașelor mari cu aeroporturi. La marea ceremonie de deschidere din 1983, fostul lider democrat al majorității din Camera Reprezentanților, Jim Wright, a participat și și-a declarat sprijinul pentru creșterea vârstei minime legale de consum de alcool de la 18 la 21 de ani.
Impactul ei
La 3 mai 1980, Cari Lightner, în vârstă de 13 ani, a fost ucisă când a fost lovită din spate de un șofer în stare de ebrietate care se îndrepta spre un carnaval al bisericii. Șoferul fusese deja arestat de trei ori, condamnat de două ori și petrecuse timp în închisoare de două ori înainte, ceea ce face ca aceasta să fie a cincea infracțiune de conducere sub influența alcoolului. Când Lightner și-a dat seama că acesta va face probabil doar o pedeapsă minimă cu închisoarea după condamnare, a devenit revoltată și a fondat organizația Mothers Against Drunk Driving (MADD).
Lightner și colegele sale mame îndurerate au lucrat neobosit în primele zile ale MADD pentru a sensibiliza opinia publică. Utilizând paginile de necrologuri din ziarele locale, au adunat liste de familii care și-au pierdut persoane dragi în accidente în care au fost implicați șoferi beți; făcând apel la acei membri de familie rămași să răspândească mesajul despre această infracțiune a șofatului în stare de ebrietate și să se pronunțe împotriva nedreptății acesteia.
MADD s-a dovedit rapid un succes în ceea ce privește schimbarea legilor naționale și de stat privind conducerea sub influența alcoolului. Până în 1984, au reușit să solicite cu succes Congresului creșterea vârstei legale pentru consumul de alcool la 21 de ani – o acțiune care se estimează că a salvat aproximativ 800 de vieți anual.
MADD a pledat, de asemenea, pentru ca agențiile de aplicare a legii să înființeze puncte de control al sobrietății pentru a intercepta șoferii beți. Scopul acestora era de a reduce accidentele și decesele cauzate de conducerea în stare de ebrietate prin impunerea obligației ca toți șoferii să efectueze un test de alcoolemie la intrarea pe șosele.
Lightner a fost onorată pentru activismul și activitatea sa prin intermediul MADD cu numeroase distincții și premii, precum President’s Volunteer Action Award și Jefferson Award for Public Service; ambele premii sunt considerate „Premiul Nobel” al serviciilor publice și comunitare.
Lightner a depus eforturi semnificative pentru a combate conducerea în stare de ebrietate și a fost prezentă în numeroase talk-show-uri și emisiuni de știri în calitate de expert invitat. Ea a contribuit cu cunoștințele și expertiza sa la o serie de cărți, precum și la documentare, cum ar fi documentarele „Twentieth Century Project” și „Seeds of Resiliency” ale lui Bob Zemeckis. În prezent, ea continuă să militeze pentru MADD, vorbind în același timp despre experiența ei cu conducerea sub influența alcoolului, precum și despre durerea pricinuită de pierderea fiicei sale.